Padurea spanzuratilor – Liviu Rebereanu

Iunie 12, 2009 at 11:57 am Lasă un comentariu

Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura romana (“Ion”) si primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza romaneasca, “Padurea spanzuratilor”.

Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentulcade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva poporului neam.

Romanul “Padurea spanzuratilor” este inspirit dintr-o tragedie de familie. Emil Rebreanu, fratele scriitorului si subofiter in armata austro-ungara, a fost spanzurat la Ghimes pe data de 14 mai 1917 cand icnerca sa dezerteze pe frontul romanesc. In 1920, Liviu Rebreanu face o calatorie la Ghimes si descopera mormantul fratelui sau. Astfel, aceasta experienta, dar si o fotografie il determina sa scrie romanul. Fotografia respective in care era reprezentata o padure a spanzuratilor in spatele frontului austriac dinspre Italia o vazuse la un prieten cand mergea la o conferinta de pace.

“Padurea spanzuratilor” este romanul unei constiinte, un roman al dilemelor tragice, un roman psihologic, care deschide un drum larg prozei psihologice romanesti. Scrierea are si valoarea unui roman realist, in care ne ofera o imagine veridical a primului razboi mondial.

Pe fundalul evenimentelor tragice din timpul razboiului, tanarul Apostol Bologa, roman din Transilvania inegrata pe atunci in Imperiul Austro-Ungar, traieste o experienta cu implicatii existentiale.

Liviu rebreanu isi realizeaza eroul prezentadu-I viata la nivelul a doua timpuri: trecutul, infatisat prin retrospective a copilariei si adolescentei personajului, si prezentul care cuprinde partea ultima a vietii, aceea in care, mustrat de pareta de vina pe care o avea in condamnarea lui Svoboda, Bologa se indreapta si el spre spanzuratoare. Cauza dramei lui Apostol bologa este obiectiva, desi si ea este justificata psihologic, prin comportamentul eroului, ea devine o problema de psihologie sociala. Moartea devine, astfel, o izbavire caci absolva eroul de orice posibila mustrare de constriinta si de aceea Bologa o asteapta cu seninatate.

Procesul de constiinta al personajului incepe chiar in clipa executiei lui Svoboda, cand Bologa simti ca “flacara din ochii condamnatului i  se prelingea in inima”. Ulterior, bravand din nevoia de la demonstra celor din jur si mai ales lui, juste sentinte la care subscrise, personajul confera faptul ca increderea si se clatina. De altfel, intalnirea cu Klapka joaca un rol important in evolutia sufleteasca a lui Bologa, iar dup ace acesta ii destainuie motivele mutarii sale de pe frontal rusesc, o ura il va face pe locotenentul roman sa vada altfel razboiul. Se contrureaza inca de pea cum, marea drama a lui Bologa: nonconcordanta intre teoria lui despre patrie si realitatea cruda a razboiului.

Adevarata trezire a constiintei etnice a tanarului roman se petrece atunci cand este instiintat ca peste cateva zile, divizia lui va fi mutate pe frontal din Ardeal. Gandul dezertarii i  se infiltreaza in minte mai intai nebulos, ca o posibilitate, pentru a deveni hotarare atunci cand generalul ii refuza mutarea pe un alt front.

Dinamica trairilor sufletesti ale eroului este urmarita si in timpul a doua evenimente cheie. Primul l-a constituit discutia cu un prizonier neamt adus la Lunca si interogat. Astfel, cuvintele prizonierului (“dar roman ca dumneata”) ii trezesc in suflet nevoia adanca de disculpare. In aceste conditii dezertarea constituie una dintre formele posibile de izbavire, singura pe care o vede.

Al doilea eveniment este convocarea lui Bologa la comandamentul diviziei, pentru a face parte din cureta martial ace urma sa condamne niste tarani acuzati de spionaj. Drumul facut cu masina constituie una dintre cele mai bune descrieri ale romanului. Constiinta dilata ceea ce vede ochiul, incat cei sapte tarani spanzurati sunt multiplicati la nesfarsit, iar drumul capata proportii incredibile putin mai tarziu, coplesit de impresia asemanarii spanzuratilor cu Svoboda. Astfel, in acea noapte, Apostol Bologa incearca sa dezerteze pe frontal romanesc, dar este prins, judecat si condamnat.

Autorul urmareste psihologic ultimele ore ale existentei protagonistului: invalmasirea gandurilor, renuntarea la aparare, drumul pana la locul executiei, momentele in care condamnatul nu-si recunoaste propriul nume scris pe cruce, pana la lumina apoteotica din final izbucnita in ochii lui Bologa, odata cu primele raze ale soarelui.

Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si adevar, pentru triumful valorilor morale ale omenirii.

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Baltagul – Mihail Sadoveanu Eugen Lovinescu (mentorul cenaclului “Sburatorul”)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: