Eugen Lovinescu (mentorul cenaclului “Sburatorul”)

Iunie 17, 2009 at 4:26 pm Lasă un comentariu

Eugen Lovinescu reprezinta ultimul critic de directie modernista. Activitatea sa s-a manifestat in perioada interbelica la “sburatorul” in doua etape: 1919 – 1922 si 1926 – 1927. El a debutat cu lucrarea “Pasi pe nisip”. Lucrarea lui de capetenie este “Istoria literaturii romane contemporane” din care face parte si capitolul “mutatia valorii estetice”. Principiile sale literare se vor concretize in teoria sincronismului princare dadea o replica criticii maioresciene referitoare la teoria formelor  fara fond. El considera mai importante acele lucrari literare care se nasc din imitatie. Il elogiaza ins ape Titu Maiorescu pentru ca a reusit sacreeze o literatura bazata pe obiectivism. Il da exemplu pe Camil Petrescu care a inceput sa scrie literatura poetica. Volumul “Ciclul mortii” ilustreaza experienta lui din razboi, darn u va avea un mare success asa cum au avut romanele sale. Lui Maiorescu ii dedica mai multe opera intitulate “Critice”.

Creatia “Obiectiva” este un extras din istoria literaturii romane contemporane de la capitolul “Evolutia prozei literare”. Criticul demonstreaza calitati vadite literare prin observarea delicata a prozei lui Rebreanu. Analizand proza lui Rebreanu, Lovinescu investigheaza fenomenul cultural al epocii. El spune ca dupa razboi operele literare s-au derulat de la rural catre urban, punand accent pe drame ale intelectualilor in loc de “primitivul de taran”.

Se pune accent pe latura psihologica si atunci si face trecerea de la obiectiv catre subiectiv. El situeaza literatura perioadei prin doua repere: de la Sadoveanu catre Rebreanu.

Comentarea romanului “Ion” conduce la idea ca nu materialul thematic (mediul rural) este important ci felul in care este tratat.

Este impotriva Samanatorismului, considerat de el fara fond si lauda romanul “Ion” care “se dezbara” de aceste atitudini idilice. Noutatea stilului lui Rebreanu este ca nu are stil si il numeste un stil „gri”.

Combatand Samanatorismul, Lovinescu arata ca romanul „Ion” a fost primit bine si de antisamanatoristi si ca nu s-a pus niciodata problema excluderii din literatura tema rurala. Trebuia schimbata viziunea asupra acestei teme.

Romanul „Ion” reprezinta „o data istorica” in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice.

„Ion” este un roman modern si prin principiul sincronismului. El adopta formula tolstoiana (oglindirea unui vast tablou de fapte, o ingramadire de intamplari care da impresia vietii traite in toata dimensiunea ei).

Obiectul de studiu al romanului este viata ardealului pe care autorul o prezinta la nivelul unui esantion. Ardealul este „ingramadit de la simplu vagabond pana la deputat, la administratia ungureasca, cu o fauna bogata in exemple variate”.

Pentru ca romanul este realizat pe mai multe planuri narative, aparent materialul pare haotic, insa el se ordoneaza – toate in jurul figurii titanice a lui Ion. Pentru Lovinescu, Ion este „expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o viclenie procedurala, o inteligenta ascutita si mai ales o vointa imensa. In lupta pentru a obtine pamantul lui Vasile baciu, Ana este un mijloc, „o tragica victima”: „omul nobil dispare pentru a nu lasa decat fiara” si aceasta „doar pentru cativa bulgari de pamant”. Pamantul si felul in care-l obtine este „simbolul supremei zadarnicii omenesti”.

Se aliniaza modernismului si prin elemente comune cu opera lui Stendhal. Julien Sorel nu are niciun scrupul in atingerea scopurilor. El ravneste la o ascensiune sociala rapida prin intermediul femeilor. Si Ion ravneste la averea lui vasile baciu, are „foame de pamant”. O va face prin sacrificarea Anei. Penrtu ambii femeia este o treapta de lansare.

De la Moliere va prelua tehnica construirii personajului cu odominanta de caracter. Ion va avea doua trasaturi dominante, ambele in lupta: „glasul pamantului si glasul iubirii”. Niciodata ele nu apar impreuna si sunt intotdeauna inegale ca forta. Abia dupa ce dobandeste pamantul, dragostea pentru Florica se afirma navalnic. O va iubi pe Florica doar dupa ce s-a potolit setea de pamant. Sufletul personajului pare crescut din pamant si de aceea Lovinescu afirma ca „este o figura mai mare decat natura”. Celelalte personaje sunt oameni obisnuiti smulsi din umanitatea inconjuratoare.

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Padurea spanzuratilor – Liviu Rebereanu Ion – Liviu Rebreanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: