Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – Camil Petrescu

Iunie 17, 2009 at 7:34 pm Lasă un comentariu

Camil Petrescu este nuul din marii prozatori, interbelici care facea parte din pleda scriitorilor de la Sburatorul condos de Eugen Lovinescu. A facut razboiul si experienta de pe front s-a materializat in volumul de versuri “Ciclul mortii” si mai apoi in “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”.

Camil Petrescu analizeaza drama unui intelectual inadaptat intr-o societate burgheza corupta. Stefan Ghiorghidiu este personajul principal si naratorul-personaj din romanul subiectiv „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”. Asa cum afirma si autorul insusi, romanul subiectiv imbina fictiunea cu realitatea. Eroul se complace in autoanaliza, traind drama unei iubiri nerealizate. Ca mod de expunere predominant este folosit monologul, persoana intai fiind formula artistica subiectiva.

Conform principiului sincronismului si teoriei imitatiei, Camil petrescu preia memoria involuntara si afectiva precum si motivul timpului care se dilata si se contracta.

Romanul „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este alcatuit din doua parti care poti fi considerate doua romane diferite. Astfel, se identifica doua etape existentiale in evolutia lui Ghiorghidiu, dar nu si ultimele, inregistrandu-se o noua etapa mult mai echilibrata (romanul are final deschis).

Romanul se deschide cu partea razboiului care este un jurnal de campanie in care sunt consemnate clipe traite cu cativa ani in urma. Intre cele doua parti exista doi lianti: intalnirea de la Campulung cu Ela si cea de la Bucuresti cand eroul era internat intr-un spital de campanie in urma unei rani.

Cartea incepe cu prezentarea lui Ghiorghidiu, proaspat sublocotenent, contribuind pe Valea Prahovei la amenajarea fortificatiilor. Discutiile de la popota si glumele despre femei il fac pe Ghiorghidiu sa povesteasca colegilor despre relatia sa erotica cu Ela. Desi discutia are loc in cateva minute, pentru cititor ea se dilata pe un volum intreg (motivul timpului subiectiv). Ghiorghidiu isi exprima nemultumirea, framantarile si e convins ca ceea ce crede este un punct de vedere obiectiv. De fapt sunt principiile lui Camil Petrescu: „poti vorbi sincer doar despre tine, despre intamplari proprii”.

El va rememora cu acest prilej impasul in care a intrat din cauza sotiei. Numele ei e ales tot dupa principiile lui Camil Petrescu: „unul trebuie sa se oglindeasca in celalalt ca o prelungire de la el catre ea. Asadar daca barbatul este el, femeia va fi Ela, prin feminizarea pronumelui personal masculin”. Doar de cateva ori o numeste in carte „Ela”, in rest foloseste apelativ „nevasta-mea” ca semn al posesiunii casnice.

Iubirea pentru Ela il va marca transformandu-i viata intr-un cosmar. El greseste atunci cand transforma dragostea intr-un act de cunoastere si intr-un factor psihologic. Iubirea rasucita pe toate fetele va duce la nasterea geloziei. Sentimentul acesta e persistent, devenind bolnavicios. Erorul isi dirijeaza viata in functie de miscarile si gesturile ei. Ii interpreteaza toate vorbele, precum si relatiile cu celelalte personaje. Constiinta lui, insa, nu se va lasa infranta, cititorul urmarind evolutia ei pana in final cand isi va regasi orgoliul initial. Acesta ii va reda demnitatea specifica unui intelectual. Memoria afectiva si involuntara va comprima si va dilata cei doi ani si jumatate traiti impreuna.

Intriga romanului este capitolul „Diagonalele unui testament” pentru ca incepand de acum apar semnele nefericirii lui Ghiorghidiu. De acum viata lui se schimba si i se modifica personalitatea. Se casatorisera pe cand erau studenti saraci si erau fericiti. Plimbarile la sosea erau intime si intotdeauna cu placere reveneau in caminul lor conjugal. Ghiorghidiu se casatorise cu ea starnind invidia colegilor. Ela era cea mai frumoasa studenta cu minunatii ei ochi albastrii ce sunt un lait-motiv al cartii. Ulterior, va realiza ca facuse o greseala, ca nu semanau, ca nu-i legeau aceleasi afinitati. In realitate se insurase cu ea din orgoliu pentru frumusetea ei.

Mostenirea averii unchiului Tache scoate cuplul dintr-o lume spirituala, fericita, pentru a patrunde intr-o societate superficiala, corupta, un mediu autentic bucurestean, interbelic. Acolo erau stapani luxul, banii, barfele, intrigile amoroase, conversatiile banale. Mediul superficial va distruge casnicia lor, Ghiorghidiu descoperind in Ela o latura a personalitatii ei pe care nu i-o cunoscuse. Acestea sunt motivele pentru care Ghiorghidiu aluneca pe panta geloziei, dar nu recunoaste.

Excursia de la Odobesti cu veselul clan ii ofera oarecare dovezi de infidelitate pe care eroul le noteaza cu suferinta. In preajma Elei este tot timpul Grigoriade, o nonvaloare, un tip de societate caruia scriitorul nu-i face onoarea de a-i da numele intreg decat de doua ori. I se pare suficienta numai initiala „Domnul G”. Ii urmareste clipa de clipa incat pentru Ghiorghidiu excursia este o suferinta. Ela vrea sa stea in masina langa el, e vesela in preajma lui si trista cand nu este pe aproape. Priveste cu amaraciune cum ciugulesc amandoi din aceeasi farfurie. In timpul dansului se lipeste de el. Cand ii reproseaza toate acestea, ea raspunde: „toate se distreaza la fel”, neintelegand ca pentru Ghiorghidiu ea era femeia ideala si nu o putea compara cu nimeni. Incepe sa se indoiasca de increderea pe care o avea in el insusi, in capacitatea sa de a tria valorile. Inteligenta lui e pusa in pericol din cazua acestor incertitudini. Simtind degradarea, umilinta, incearca sa gaseasca o solutie care sa-l salveze de la boala geloziei. Incearca sa se desprinda de imaginea pe care el insusi i-o faurise: „trebuie sa existe o lume superioara dragostei pentru Ela, un soare interios mult mai calm si mai luminos.” Astfel, se face iesirea din noaptea de iubire si se intra in noaptea de razboi.

Razboiul are pentru Ghiorghidiu o functie purificatoare. Este si o perioada de convalescenta urmata dragostei pentru Ela. Considera ca doar traind experienta cruda a razboiului ii va schimba radical atitudinea fata de ea.

Razboiul este descris in plan realist vazut cu ochii unui intelectual. Este pentru prima data in literatura romana cand un razboi este evocat din perspectiva soldatului.

Tragicul individual de pe front va depasi criza erotica provocata de Ela, dragostea i se se pare acum banala in comparatie cu drama celor azvarliti nedrept in lupta. Tabloul razboiului este veridic. Este aruncata pe front o armata neechipata si neinstruita. Armamentul este rudimentar (scriitorul se refera si la nepasarea guvernului fata de interesele nationale). Cele mai socante sunt primele trei luni pe front pentru ca este un haos total cand armata e ca o turma in dezordine.Ghiorghidiu observa barbatie, dar nu eroism, pentru ca soldatii se tem numai pentru viata lor. Sunt flamanzi, dezbracati, dormeau sub poduri, se ascundeau in tufisuri de proiectile in speranta ca vor ramane vii. Este o mizerie fizica generala. Sunt comandati de ofiteri incompetenti care dau ordine in contradictie cu cele de din-nainte, astfel incat oamenii fug la intamplare. Toate acestea reprezinta, insa, soarele interios pe care-l cauta Ghiorghidiu, adica luma superioara dragostei pentru Ela.

Intors acasa, ca semn al vindecarii de Ela nu mai e interesat de presupusele ei infidelitati. Evita chiar dormitorul si se eschiveaza de la a o imbratisa. Portretul ei fizic acum e lipsit de stralucire. Ochii albastrii incercanati ilustrau urme ale unor iubiri tainice. Astfel, Ghiorghidiu ii lasa tot, chiar si trecutul.

In concluzie, romanul are un puternic caracter subiectiv, confesiv si de analiza cu scopul cunoasterii de sine si al intelegerii propriei deveniri, asa cum afirma naratorul-personaj insusi: „astazi, cand le scriu pe hartie, imi dau seama iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta decat pentru mine, ca nici nu are sens sa fie povestite”.

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Ion – Liviu Rebreanu Morometii (roman traditional, realist, contemporan, de dupa razboi) – Marin Preda

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: