Luceafarul – Mihai Eminescu

Iunie 18, 2009 at 11:19 am Lasă un comentariu

Mihai Eminescu, cel mai de seama reprezentant al poeziei romanesti, un mare romantic, este cel care a dat glas dragostei fata de om, de patrie, frumusetii naturii, iubirii, zugravind cu magicul sau condei un peisaj acoperit de un val fermecat, care apare in fata cititorilor ca o lume de basm.

Viata lui Eminescu este una exemplara. Nu este viata unui sfant si nici a unui erou; este viata unui geniu care a trait permanent cu privirea atintita spre inaltele idealuri (de arta, de cunoastere) si s-a daruit aproape exclusiv operei sale, neacceptand compromisuri si daruind acestor idealuri tot ce avea bun in propria fiinta, pana la negarea de sine.

Mihai Eminescu este, in literatura romana, poetul nepereche a carui opera invinge timpul. El este cel mai mare poet national, care exprima cel mai bine si cel mai complet spiritualitatea romaneasca. Eminescu reprezinta o valoare si pe plan universal, el imbogatind trasaturile romantismului prin elemente noi ale creatiei sale.

„Luceafarul” este opera de maturitate a lui Eminescu. Se spune ca daca s-ar fi pierdut toata opera lui si ar fi ramas doar „Luceafarul”, Eminescu ar fi fost tot poetul national, pentru ca textul contine toate motivele proprii.

Poemul este inspirat din basmul „Fata in gradina de aur”. Acesta cuprindea povestea unei fete de imparat izolata de tatal ei intr-un castel, care se indragosteste de un zmeu. Fata insa se sperie de nemurirea zmeului si-l respinge, urmand ca acesta sa mearga la Demiurg dorind sa fie dezlegat de nemurire, dar acesta din urma il respinge si el. Intors pe pamant, zmeul o vede pe fata cu un fecior de imparat cu care fugise in lume. Furios, se razbuna pe cei doi si ii desparte cu viclesug. Peste fata el pravaleste o stanca, iar pe feciorul de imparat il lasa sa moara in Valea Amintirii.

Poemul romantic „Luceafarul” este o alegorie pe tema geniului, dar si o meditatie asupra conditiei umane duale (omul supus unui destin pe care tinde sa il depaseasca). De aceea poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului geniului in lume, ceea ce inseamna ca povestea, personajele si relatiile dintre ele sunt transpuse intr-o suita de metafore, personificari si simboluri. Poemul reprezinta o meditatie asupra destinului geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun.

Compozitia romantica se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic si terestru si a doua ipostaze ale cunoasterii: geniul si omul comun. Simetria compozitionala se realizeaza in cele patru parti ale poemului astfel: cele doua planuri interfereaza in prima si in ultima parte, pe cand partea a doua reflecta doar planul terestru (iubirea dintre Catalin si Catalina), iar partea a treia este consacrata planului cosmic (calatoria lui Hyperion la Demiurg, ruga si raspunsul).

Incipitul poemului se afla sub semnul basmului, timpul fiind mitic: „A fost odata ca-n povesti / A fostca niciodata”. Cadrul abstract este umanizat. Portretul fetei de imparat este realizat prin superlativul absolut de factura populara „o prea frumoasa fata” care scoate in evidenta unicitatea terestra.

Primele sapte strofe constituie uvertura poemului, partea intai fiind o splendida poveste de iubire. Iubirea se naste lent din starea de contemplatie si de visare, in cadru nocturn, realizat prin motive romantice: luceafarul, marea, castelul. Semnificatia alegoriei este ca fata pamanteana aspira spre absolut, iar spiritul superior simte nevoia materialitatii. Motivul serii si al castelului accentueaza romantismul conferit de prezenta Luceafarului. Aparitia iubirii este sustinuta, astfel, de mitul zburatorului. Ca in „Floare Albastra”, atractia indragostitilor unul pentru celalalt este sugerata mai intai de o chemare, menita sa scoata in evidenta dorul si puterea sentimentului, insa dragostea lor semnifica atractia contrariilor. Luceafarul formuleaza sintetizator diferenta care-i separa: „eu sunt nemuritor, / si tu esti muritoare”, dar, din iubire, accepta supremul sacrificiu cerut de fata. Daca fata – omul comun nu se poate inalta la conditia nemuritoare, Luceafarul – omul de geniu este capabil, din iubire si din dorinta de cunoastere absoluta, sa coboare la conditia de muritor.

Partea a doua, care are in centru idila dintre fata de imparat, numita acum Catalina si pajul Catalin, infatiseaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre exponentii lumii terestre. Portretul lui Catalin este realizat in stilul vorbirii populare, in antiteza cu portretul Luceafarului, pentru care motivele si simbolurile erau despreinse din mit, abstracte, sugerand nemarginirea, eternitatea. Asadar, Catalin devine intruchiparea teluricului, a mediocritatii pamantene: „viclean copil de casa”, „baiat din flori si de pripas, / dar indraznet cu ochii”. Cei doi formeaza un cuplu norocos si fericit, supus legilor pamantene, deosebite de legea dupa care traieste Luceafarul.

Chiar daca accepta iubirea pamanteasca, Catalina aspira inca la iubirea ideala pentru Luceafar: „O, de luceafarul din cer / M-a prins un dor de moarte”. Acest lucru sugereaza dualitatea fiintei pamantene, aspiratia specific umana spre absolut, dar si atractia catre fiinta inaccesibila. Puterea de sacrificiu a omului de geniu in numele implinirii idealului absolut este ilustrata de intensitatea sentimentului de iubire, care duce la renuntarea la nemurire.

Partea a treia ilustreazaplanul cosmic si constituie cheia de bolta a poemului. Aceasta parte poate fi divizata la randulei in trei secvente poetice: zborul cosmic, rugaciunea (convorbirea cu Demiurgul) si libertatea. Spatiul parcurs de Luceafar este o calatorie regresiva temporal, in cursul careia el traieste in sens invers istoria ceratiei Universului. Punctul in care el ajunge este spatiul demiurgic, atemporal, momentul dinaintea nasterii lumilor. Luceafarul, supranumit Hyperion de catre Demiurg (sugerand o divinitate simbolica, mitologica), ii cere acestuia sa-l dezlege de nemurire pentru a descifra taina iubirii absolute, in numele careia este gata de sacrificiu. Demiurgul, insa, nu-i poate oferi moartea pentru ca astfel ar produce moartea lumii, ceea ce ar coincide cu negarea de sine. Demiurgul ii explica Luceafarului absurditatea dorintei lui, pastrand pentru final argumentul fidelitatii fetei, dovedindu-i Luceafarului superioritatea sa si in iubire fata de Catalina.

Partea a treia este construita simetric fata de prima, prin interferenta celor doua planuri: terestru si cosmic. Idila Catalin – Catalina are loc intr-un cadru romantic, creat prin prezenta simbolurilor specifice. Peisajul este umanizat, tipic eminescian, scenele de iubire se petrec intr-un spatiu departe de lume, sub crengile de tei inflorite, in singuratate si liniste, in pacea codrului, sub lumina blanda a lunii. Declaratia de dragoste a lui Catalin il proiecteaza intr-o alta lumina decat aceea din pareta a doua a poemului, prin metaforele: „noaptea mea de patimi”, „iubirea mea de-ntai”. Profunzimea pasiunii si unicitatea iubirii, constituirea cuplului adamic, il scot pe Catalin din ipostaza terestra. „Imbatata de amor”, Catalina are inca nostalgia astrului iubirii si-i adreseaza pentru a treia oara chemarea: „Cobori in jos luceafar bland, / Alunecand pe-o raza / Patrunde-n codru si in gand, / Norocu-mi lumineaza”

Luceafarul exprima dramatismul propriei conditii care se naste din constatarea ca relatia om-geniu este incompatibila. Atitudinea geniului este una de interiorizare a sinelui, de asumare a eternitatii si odata cu ea a indiferentei. Omul comun este incapabil sa-si depaseasca limitele, iar geniul manifesta un profund dispret fata de aceasta incapacitate: „Ce-ti pasa tie chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul”.

In concluzie, pentru ilustrarea conditiei geniului, poemul „Luceafarul” armonizeaza teme si motive romantice, elemente de imaginar poetic si procedee artistice cultivate de scriitor, simboluri ale eternitatii / mortii si ale temporalitatii / vietii.

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Enigma Otiliei (roman clasic de tip balzacian, realist, modern, naturalist, romantic) – George Calinesu Plumb – George Bacovia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: