Morometii (roman traditional, realist, contemporan, de dupa razboi) – Marin Preda

Iunie 18, 2009 at 8:55 am Lasă un comentariu

Marin Preda este cel mai mare prozator contemporan. A debutat cu volumul de povestiri “Intalnirea din pamanturi”. A devenit consacrat, insa, prin primul volum al romanului “Morometii”, urmand si volumul al doilea.

Romanul „Morometii” este alcatuit din doua volume, publicate la 12 ani distanta unul de celalalt. Incadrandu-se in tematica rurala, tema acestui roman aduce in prim-plan conditia taranului in istorie. Astfel, tema cuprinde destinul taranului la confluenta dintre doua epoci istorice: inainte si dupa al Doilea Razboi Mondial.

Romanul este simetric. Incipitul si finalul au comun motivul timpului subiectiv (timpul care se dilata si se contracta). In spirit traditional timpul se scurgea monoton pentru ca viata patriarhala din Silistea Gumesti se derula la fel, fara intamplari (Moromete incearca sa pastreze laturile conservatoare ale satului), iar in final timpul nu mai are rabdare pentru ca mica gospodarie privata si familia incep sa se risipeasca.

Simetria compozitionala sustinuta de tehnica narativa a contrapunctului (ex: „timpul avea nesfarsita rabdare” – „timpul nu mai avea rabdare”) se refera si la cele doua imagini simbolice ale lui Moromete (la inceput este surprins „singur in mijlocul bataturii” – ipostaza sugestiva pentru destinul sau, urmand ca la sfarsitul primului volum sa fie prezentat sub forma unui „chip de lut ars”).

Ilie Moromete este expresia unui destin social, uman si istoric. Este singurul personaj din literatura romana care are un orgoliu desavarsit: „domnule, eu intotdeauna am fost un independent”. Schimbarile intervenite tulbura ordinea patriarhala de sute de ani din satul Silistea Gumesti, eroul fiind simbolul unei lumi care se prabuseste. Pentru erou familia reprezinta prima patrie, iar atunci cand apar semne ale destramarii ei prin fuga baietilor si prin certurile legate de avere (el avand copii din trei casatorii), Moromete inca mai poate domina situatia. Deznodamantul primului volum va arata, insa, tragica fisura din constiinta personajului si abia in volumul al doilea se va degrada total.

Primul volum poate fi structurat printr-o serie de episoade care nu sunt cronologice, firul epic neavand o ordine logica, insa, povestea se incheaga. Romanul este o curgere libera, neingradita a amintirilor. Acest tip de relatare se numeste naratiune afectiva (relatare la persoana a treia cu o falsa omniscienta). Foloseste persoana a treia si pentru a evita acel subiectivism care ar fi denaturat o istorie cunoscuta a Romaniei.

Ilie Moromete, protagonistul primului volum, este inzestrat cu o filosofie asupra vietii si cu o inteligenta nativa. Mai exact atunci cand taie salcamul o face noaptea deoarece este constient ca acest lucru semnifica prabusirea micii proprietati private, fiindu-i rusine ca trebuie sa taie salcamul pentru bani. Are o gandire avansata cu conceptii superioare, un dar special de a privi lucrurile deasupra tuturor, de aceea este considerat un stalp local. Pentru Moromete scoala nu inseamna nimic, dar intelege sa o pretuiasca pentru cei care au nevoie de ea. Are vointa de a rezista si de a se adapta la tot ceea ce contravine gustului sau linistit si confortabil.

Moromete nu este un taran harnic ca si Ion (isi pune familia la munca). Pierde vremea fie singur pe prispa cu tigara, framantat de ganduri, fie in discutii interminabile cu prietenii (in poiana lui Iocan). Este singurul din familie care cunoaste framantari legate de plata la timp a taxelor si impozitelor ce reprezinta grija lui majora (dand bani statului i se pare ca-i arunca pe fereastra si de aceea tot amana plata).

Protagonistul este si violent. Isi loveste familia. Uneori injura ca o descarcare nervoasa. Limbajul sau este specific oralitatii. Moromete este stalpul familiei. Aceasta se releva din scena cinei, atunci cand eroul sta deasupra tuturor pe pragul celei de-a doua odai, de unde isi vede in ansamblu familia, dominandu-i cu autoritatea sa. Felul in care sunt asezati la masa ceilalti arata relatiile traditionale din interiorul familiei.

Moromete nu este un insetat de pamant ca Ion. Averea pentru el inseamna un trai in tihna. Daca Ion doreste sa-si sporeasca averea, Moromete vrea doar sa si-o pastreze. Ca dovada ca nu are patima averii, va vinde o parte din pamant, va achita taxele, incercand sa se acomodeze unei vieti noi. Este un sceptic, crede numai ceea ce vede si nici intr-un caz nu are incredere in autoritati.

Umorul, arta disimularii si ironia lui Moromete reprezinta finetea constructiei sale morale. Are farmec intelectual fiind considerat primul taran – intelectual din literatura romana. Romanul vorbeste despre o copilarie grea si despre un tata ce apara cu demnitate familia. Moromete este un taran care nu uraste pe nimeni, iar loviturile pe care le primeste de la copii nu schimba cu nimic pornirile lui generoase fata de ei.

Ilie Moromete este un personaj complex, spiritual, care impleteste capacitatea de a gandi cu cea de a contempla lumea, de a exprima in cuvinte bucurii si necazuri pe care spectacolul lumii le starneste in sufletul lui. Cu darul vorbirii, cu siretenia taraneascael este stalpul local, avand o autoritate absoluta care domina.

Al doilea volum reprezinta un roman al unei colectivitati. Daca in primul volum Marin Preda urmareste evolutia unui destin individual, in volumul al doilea personajul principal este societatea rurala de tip nou. Este urmarit esecul familiei Moromete. Continua sa aiba in centru figura lui Moromete, alaturi de care se contureaza tot mai mult Niculae, dar fara stralucirea tatalui.

Schimbarile produse in moromete sunt urmarite de fiul sau: „cu tatal sau se intampla ceva. Nu se mai putea vorbi cu el si el asculta si ai fi zic ca intelegea, dar raspunsurile veneau din alta parte”. Este anul cand icnepuse razboiul. Lui Moromete ii mergea bine, chiar se refacuse economic. Tot acum aflam de incercarea nereusita a lui de a-si aduce fiii inapoi de la Bucuresti (traditionalism). Paraschiv era sudor la tramvaie, Nila portar la un bloc, iar Achim avea o dugheana alimentara. Incercarea de a-si reface familia izvoraste din dragostea pentru copii, pentru casa lui, acestea fiind rostul vietii lui acum risipite: „dupa ce refuzara intoarcerea acasa, batranul nu vazuse in odaia mizera in care se intalnisera ca baietii lui s-ar fi intors doar in vizita”. Nu vazusera cum pe chipul incordat, ca de lemn, al lui Moromete se rostogoleau bruboane de sudoare amestecate cu lacrimi, dar dupa cateva momente Moromete le spune cu demintatea de odinioara: „apai mi-am luat mana de pe voi”.

Destramarea familiei continua cu moartea lui Nila in lupta de la Cotul Domnului. Moromete primise acasa o scrisoare cu colt negru: „ramase nemiscat in privor cu hartia in mana, paralizat de miscarea nevazuta a aripilor mortii deasupra casei lui”. Paraschiv a murit si el de o boala la plamani, doar Achim se descurca bine in comert. Si Catrina incepe sa-l ameninte ca-l va parasi daca nu pune casa pe numele fetei ei in contul pogonului donat (realism). Ea il va parasi mutandu-se la fiica ei, iar batranul va ramane singur cu Ilinca.

Ironia scriitorului se indreapta acum spre Bila, Adam fantana, figuri noi ale satului in apropiere de socialism. Autoritatea lui Moromete scade: „il vezi cum ii ia altul vorba din gura fara niciun respect si el lasa fruntea in jos si nu spune nimic”. Nici Niculae nu-l mai intelege: „se credea centrul universului si ca asa cum le aranja el toata lumea trebuia sa-l asculte”. Ideea e ca Moromete nu putea fi clintit dintr-un sat traditional.

Volumul al doilea urmareste, deci, insingurarea lui Moromete, in perioada anilor `50 cand satul de campie e zguduit din temelii. Ultimul capitol urmareste moartea lui Moromete ajuns la optzeci de ani. Nici in clipa mortii nu accepta tratamentul medicului: „domnule, eu intotdeauna am fost un independent”. Prin aceasta isi exprima revolta si demintatea care fac din el cel mai complex personaj din literatura romana. Prin el, Marin Preda a creat o monografie a Baraganului.

In concluzie, viziunea despre lume conturata in romanul „Morometii” surprinde dramatica iluzie ca viata isi poate continua cursul in tiparele traditionale, dar ca istoria modifica si distruge tipare existentiale, atat la nivelul existentei individuale, familiale, cat si la nivelul comunitatii rurale.

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi – Camil Petrescu Enigma Otiliei (roman clasic de tip balzacian, realist, modern, naturalist, romantic) – George Calinesu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: