Joc secund (Din ceas, dedus) – Ion Barbu (poezia modernista)

Iunie 19, 2009 at 12:33 pm Lasă un comentariu

Ion Barbu este un adept al unui lirism, al unei poezii nonafective, pure, conceptualizate, care sa se adreseze unui public capabil a descifra simbolurile. Este un reprezentant stralucit al modernismului, poet interbelic.

Poezia lui Barbu este matematica, el insusi vorbind despre interferenta dintre matematica si literatura: „poezia este o prelungire a geometriei, asa ca ramanand poet nu am parasit niciodata domeniul divin al geometriei”. Comparatia avea in vedere un stilimpersonal, rece, obiectiv. Astfel, asa cum matematica traieste revelatia descoperirii solutiei, poezia trebuie sa necesite decodificare, barbu fiind un ermetic de substanta. Originalitatea formei se concentreaza prin decantarea textului pana la a nu mai pastra nicio urma legata de existenta cotidiana. Nu exista nimic descriptiv si numai aspiratie spre puritate.

Poezia sa este abstracta, toate elementele parca se condenseaza intr-o picatura clara. Nu exista subiectivism, nu exista sentimente, nu sunt portrete sau peisaje, iar autorul nu se comunica pe sine. Poeziile, totusi, sunt sonore pentru ca ele contempla universul dincolo de infatisarea concreta a lui, Barbu fiind un poet intelecualizat. 

„Din ceas, dedus” este arta poetica a lui Barbu care expune acest crez: Barbu, se defineste ca fiind un poet al ideii, pledand pentru o poezie abstracta, intelectualizata.

Desi pastreaza rigorile prozaice (ritm iambic, rima incrucisata), poezia este encifrata la maxim, astfel incat este nevoie de un cititor initiat pentru a-i decripta sensurile. Intelectualizarea expresiei si preferinta pentru simboluri se evidentiaza inca din prima strofa in care este prezentata o definitie a poeziei explicata de Calinescu, astfel: poezia („adancul acestei calme creste”) este scoasa („dedusa”) din contingent („din ceas”) in pura gratuitate („mantuit azur”).

Definirea poeziei se face prin raportare la filosofia lui Platon care considera ca arta, inspirandu-se din realitate, este o copie a copiei, o imitatie de gradul al doilea care se indeparteaza de ideea absoluta.

Ion Barbu considera ca prin poezie, desemnata prin metafora „joc secund mai pur”, putem atinge din nou lumea absoluta a ideilor, deoarece poezia sa nu este o poezie a afectului ci exclusiv una a intelectului care are puterea de a reduce universul la prototip, la formele lui originale. Caracterul artei moderne este ilustrat de poet in strofa a doua a poeziei unde, prin comparatie cu meduzele marii, apare ideea ca poezia se adreseaza numai celor initiati.

In ceea ce priveste limbajul poetic, remarcam preferinta lui Barbu, la nivel lexical, pentru neologisme („azur”, „cirezi agreste”).

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Testament (poezie moderna) – Tudor Arghezi Eu nu strivesc corola de minuni a lumii – Lucian Blaga

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: