Plumb – George Bacovia

Iunie 19, 2009 at 11:29 am Lasă un comentariu

Bacovia este un poet simbolist, desi el se autointitula un modernist. Poezia lui, ca s cea simbolista in general, este una a sensibilitatii pure, obiectul ei fiind in prim-plan confuzia, ca motiv literar. Acest motiv inseamna o ramanere intr-o stare de neclaritate. Confuzia se realizeaza la Bacovia si prin folosirea simbolurilor, prin corespondenta intre senzatii (dureros de dulce), prin interesul pentru forma (simetrii, repetitii, refrene, analogii).

Toate poeziile sale descriu mediul citadin pentru ca este o lume trista de targ de provincie sau de periferie. Sentimentul predominant din toate volumele sale este prabusirea morala dublata de nevroza.

Bacovia, poet interbelic, va continua procesul de rafinare a expresiei poetice. Astfel, textul citit integral nu are artificii artistice, decat foarte rar, totusi,intreg textul simbolist este incarcat de artificii.

Poezia „Plumb”, care deschide volumul cu acelasi titlu, se inscrie in universul poetic tipic simbolist mai ales prin dramatismul trairilor eului liric, dar si prin tehnica repetarii temelor si simbolurilor, prin cromatica, prin modul de constructie a cadrului. Cenusiul de plumb este elementul cromatic dominant, acesta uniformizand elementele unui decor aflat in incremenire. Prezentele umane sau obiectele fac corp comun cu un mediu fizic angoasat, care genereaza starea de oboseala fizica si psihica.

Structural, poezia „Plumb” este construita pe principiul simetriei. Versurile sugereaza existenta a doua planuri, a doua universe distincte: prima strofa corespunde universului exterior (reprezentat de cimitir si de cavou), pentru ca a doua strofa sa corespunda unui univers interior (reprezentat de sentimentul iubirii care poarta si el amprenta mediului: „amorul meu de plumb”).

In prima strofa se subintelege o vizita la un cavou (la Bacau poetul a vizitat mormantul unei familii de boieri). Toate cuvintele intalnite in prima strofa apartin ariei semantice motuale. Astfel, plumbul va semnifica aici raceala mortii. Decorul este de o artificialitate studiata, menita sa induca ideea de distrugere a universului uman si natural. Cromatica este si ea monotona, cenusiul fiind singura nuanta, sugerata de culoarea metalului. Culoarea pe care florile ar fi putut-o introduce in peisaj este anulata de mineralizarea acestora, de intrarea lor in uniformitatea de plumb a lumii.

Starea dominanta este angoasa. Prima strofa, care se concentreaza asupra cadrului exterior, contine osingura referire la eul liric: „stam singur” care defineste o stare de indiferenta totala fata de lumea inconjuratoare. Singuratatea, in asociere cu imaginile funerare care construiesc cadrul exterior, genereaza starea de angoasa manifestata in strofa a doua.

Strofa a doua debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de disparitia afectivitatii, de neputinta implinirii prin iubire. Aici, plumbul semnifica greutate, apasare, imposibilitatea de realizare. Ideea este sugerata de o metafora: „dormea intors amorul meu de plumb”. Epitetul „intors” este cuvantul cu sens tragic, fiindca sugereaza despartirea, instrainarea: eul liric isi priveste sentimentul ca un spectator. Paralelismul „flori de plumb” – „amor de plumb” este o tehnica prin care se sugereaza identitatea intre lumea exterioara (florile) si lumea interioara (amorul). Verbele din a doua strofa marcheaza incercarea disperata de regasire, incercarea de a iubi din nou („am inceput sa-l strig”). Insa, verbele „stam” si „era” („stam singur langa mort…si era frig…”) aduc din nou in prim-plan eul liric si lumea exterioara, aruncand in neant incercarea de salvare.

La nivel formal, strofele au o  alcaturile armonioasa, datorita rimei imbratisate. Totusi monotonia este prezenta si aici prin repetarea obsesiva a simbolului central („plumb”), reprezentat de un substantiv comun, nearticulat, care la nivel fonetic este reprezentat de o aglomerare de consoane dure care incadreaza o singura vocala.

In concluzie, „Bacovia a transformat pesimismul eminescian in spaima ontologica, fiind singurul poet roman care a coborat in Infern” (Nicolae Manolescu)

Entry filed under: Uncategorized. Tags: .

Luceafarul – Mihai Eminescu In Gradina Ghetsemani (poezia traditionalista) – Vasile Voiculescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Calendar

Iunie 2009
L M M M V S D
     
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Most Recent Posts


%d blogeri au apreciat asta: